Terapie logopedica

Scopul activitatii logopedice:
studiaza limbajul, previne tulburarile acestuia, creeaza conditiile pentru o mai buna adaptare a persoanei la mediu, in vederea integrarii acesteia in colectivele din care face parte.

Are scop educativ contribuind la formarea individului, sprijinind institutiile de invatamant in facilitarea procesului instructiv-educativ; studiaza cauzele care provoaca tulburarile de limbaj, cat si conditiile favorabile dezvoltarii vorbirii corecte; -cauta solutii pentru inlaturarea factorilor nocivi.

Are in vedere, in primul rand, copiii, pentru ca frecventa cea mai mare a tulburarilor de limbaj este la aceasta varsta si se stie ca orice tulburare, netratata, are tendinta de a se agrava, iar formarea unor deprinderi gresite de vorbire, odata cu trecerea timpului, necesita un efort mai mare si un timp mai lung pentru corectarea lor.

PENTRU PARINTI:

Societatea in care traim devine, pe zi ce trece, tot mai competitiva; un defect de limbaj (vorbit sau scris) ce poate parea banal acum (usoara balbaiala, inlocuirea unui sunet cu altul, dificultati de a corela sunetul cu litera corespunzatoare, dificultati in a calcula etc), o exprimare deficitara, o atitudine nedorita (timiditate) vor constitui diferenta intre a reusi si a pierde, intre a fi ales sau respins.

Terapeutul ajuta beneficiarul sa identifice propriile resurse si sa le dinamizeze, ajungandu-se astfel la efectul dorit. Logopedia nu insemna doar corectarea tulburarilor de limbaj, ci si armonizarea fiintei din punct de vedere afectiv-motivational, psihomotor si cognitiv. Orice individ este unic, si de aceea terapia este centrata pe persoana, si pe nevoile acesteia.