Terapie logopedica

Din punct de vedere etimologic, termenul de LOGOPEDIE desemneaza stiinta care se ocupa cu educarea (paidea) vorbirii (logos - cuvant).

Daca este insa sa privim mai indeaproape acest domeniu, vom sesiza ca noi nu folosim doar un limbaj verbal, articulat, cris si citit, ci si un limbaj nonverbal - pe care, la randul sau il putem "imparti" in limbaj scris, limbaj mimico-gestual, ci chiar si matematica (exercitiile de calcul) reprezinta o forma de limbaj.
Pentru o integrare armonioasa in societate, omul are nevoie de dezvoltarea tuturor "fatetelor" limbajului, tulburarea oricarui aspect influentand adaptarea individului la mediu.

Tulburarile de limbaj au fost asociate in trecut deficientei mintale; cu alte cuvinte, un individ (copil sau adult) care avea dificultati in a pronunta anumite sunete, pentru care citit-scrisul reprezenta o problema sau care se balbaia era catalogat ca fiind retardat intelectual. Aceasta teorie a fost infirmata de studiile in domeniu si pe masura ce logopedia a progresat ca stiinta.

S-a dovedit astfel ca un copil care scrie si citeste cu dificultate sufera de dislexo-disgrafie si prin terapie se poate recupera.

S-a constatat ca balbismul se poate educa prin exercitii specifice, la fel si pronuntia sunetelor deficitare. De multe ori handicapul de intelect este insotit de tulburari de limbaj scris, citit, socotit sau verbal, iar cand apar pe un asemenea fond aceste tulburari sunt mai grave si mai extinse - dar nu orice persoana ce manifesta aceste tulburari este deficienta mintal!