Psihoterapia Copilului

Terapia copilului

Anii copilariei sunt esentiali pentru dezvoltarea personalitatii si comportamentului.

Copilul ajunge in sfera de actiune specializata a unui psiholog clinician, atunci cand parintii ori apartinatorii solicita un program psihoterapeutic adecvat pentru dificultatile pe care sa infrunta copilul. Cabinetul de Psihologie se confrunta fie cu deficite de dezvoltare (motorii, cognitive, emotionale, sociorelationale), fie cu tulburari propriu-zise (tulburari de conduita si comportament, tulburari emotionale si de conturare a identitatii, deficite de comunicare, crize psihologice de tot felul).

Posibilitatile de actiune a psihoterapiei la copii fata de adulti sunt numeroase datorita potentialului dinamic evolutiv caracteristic varstei si datorita faptului ca rezistentele si mecanismele lor de aparare nu sunt foarte puternice inca. Psihoterapia are un efect pozitiv asupra comportamentului copilului, el fiind ajutat sa devina constient de sine ca persoana intreaga( senzatii fizice, corp, emotii, ganduri, dorinte si posibilitati), copilul primind suport emotional isi va intelege sentimentele si problemele, isi rezolva conflictele cu alti oameni, incearca noi solutii la problemele vechi, facilitandu-se schimbarea.

Fiecare copil este unic, o persoana valoroasa, iar tratamentul copilului porneste de la nevoile sale specifice, de la problemele sale emotionale si situatiile obiective in care el se afla.

Din punct de vedere al activitatii predominante si specifice, varsta copilariei este varsta jocului, cu tot ceea ce are ea caracteristic. Prin tehnicile expresive ce faciliteaza procesul de autodezvaluire si exteriorizarea pe cai diferite de cea verbala, accesibile varstei, permit copiilor sa experimenteze aa‚¬Å“aici si acum' problemele personale, astfel ei isi deblocheaza spontan propriile resurse, le constientizeaza si devin astfel proprii constructori ai personalitatii lor. Pentru a dobandi insa aceste capacitati, copilul are nevoie de un mediu familial stabil, coerent si sigur, de caldura emotionala si incredere, de toleranta si ajutor, dar si de o disciplina constructiva, ordonatoare si pozitiv structuranta.

Motivatia pentru joc, deosebit de pregnanta la varsta copilariei, creste gradul de participare autentica a copiilor in procesul terapeutic, beneficial putand fi in multe situatii maximal.

Terapeutul poate folosi ca instrumente de provocare in terapia copilului jocul, fantezia ghidata, metafora, drama-terapia, miscarea, dansul, desenul, colajul, modelajul.

Copiii beneficiaza de efectele tehnicilor experientiale de tip gestalt-expresiv - drama-terapia (joc de rol), art-terapia (modelaj, colaj), tehnica postural-sculpturala, povestire, terapie prin dans si miscare, in vederea atingerii obiectivelor de transformare si maturizare afectiva, cognitiva si comportamentala.

Jocul este pentru copil sursa si resursa energetica. Jucandu-se, copilul afla cine este el, cine sunt ceilalti, invata sa diferentieze in interiorul sau, sa se experimentez pe sine, sa exploreze, sa integreze experientele.

Prin joc copilul se construieste pe sine.