Hidroizolatii

Etanseitatea la apa, la pierderi de caldura si la patrunderea zgomotului reprezinta necesitatile care conditioneaza durabilitatea, confortul si economia de energie in cladiri. Lucrarile de hidroizolatii, desi aparent au volum mic, reprezinta totusi investitii costisitoare; sunt lucrari pretentioase in executie, de mare raspundere. Astfel, defectiunile lor pot avea drept consecinta degradarea si compromiterea constructiilor.

La multe cladiri, acoperisul este alcatuit dintr-o terasa formata dintr-un planseu din beton armat. Constructiile subterane de orice fel - statii de metrou, spatii pentru centrale hidroelectrice, galerii, tuneluri etc. - precum si partile subterane ale cladirilor - fundatii, subsoluri - sunt supuse atat actiunii apelor freatice cat si a celor pluviale.

Exista constructii subterane sau doar partial ingropate - rezervoare de lichide, statii de pompare, bazine etc. - la care elementele constructiei trebuie, de asemenea, protejate impotriva exfiltratiilor si pierderilor de lichid din interior. Rolul hidroizolatiilor este de a proteja constructia impotriva actiunii apelor de orice fel (lichid, vapori), ca si impotriva infiltrarii acestora (din exterior spre interior sau din interior spre exterior), apa fiind un important agent agresiv, cu efecte negative majore asupra partilor sau elementelor de constructie care vin in contact cu ea:
coroziunea armaturilor si a pieselor metalice inglobate in beton, ducand la reducerea pana la pierderea caracteristicilor mecanice ale elementului atacat;
degradari datorita ciclurilor de inghet-dezghet;
modificari ale caracteristicilor fizico-mecanice ale materialelor;
reducerea capacitatii de izolare termica;
igrasie;
mucegai;
putrezire.

Partile de constructii care vin in contact cu apa se protejeaza cu:
componente de etansare;
materiale cu inalt grad de impermeabilitate - izolatii hidrofuge.

Orice lucrare de hidroizolatii trebuie sa faca obiectul unei parti de proiect care sa cuprinda atat piese scrise cat si desenate, pentru stabilirea solutiilor de hidroizolare trebuind sa se tina seama, dupa caz, si de analize hidrologice, geotehnice sau chimice:
studiul hidrologic determina formele in care apa apare la diverse adancimi si miscarea ei in sectorul delimitat;
studiul geotehnic indica stratificatia terenului, din care se determina gradul de permeabilitate al pamantului, de aceasta depinzand dimensionarea hidroizolatiei;
analiza chimica a apei subterane indica agresivitatea acesteia, in functie de care se stabilesc eventuale masuri speciale de protectie.

Obtinerea unei hidroizolatii de buna calitate depinde de:
buna organizare a locului de munca;
exigenta cu care se receptioneaza suprafata suport;
calitatea materialelor ce se pun in opera.
Sistemul traditional de etansare a betonului folosind membrane bituminoase reprezinta o tehnologie invechita si nu mai face fata noilor cerinte in domeniu. Desi au fost inregistrate progrese semnificative in domeniul materialelor de constructii, sistemul de membrana genereaza probleme, cum ar fi: suprapunerea defectuoasa, protectia insuficienta, riscurile de aplicare, perioada relativ scurta de viata datorita factorilor mecanici, degradarea, dezlipirea, precum si viteza de aplicare. Toate acestea fac dificila o aplicare in vederea protectiei cu un grad de siguranta de 100%. Cand apar defectiuni sau mici esecuri, problemele generate de aceasta devin aproape imposibil de localizat si reparatiile se fac cu mare consum de manopera si energie deci, implicit, costuri ridicate.