Deciziile Politico - Administrative...

dr. Danut Radu SAGEATA
DECIZIILE POLITICO-ADMINISTRATIVE SI ORGANIZAREA TERITORIULUI
Editura TOP FORM, Editura Universitatii Nationale de Aparare - Carol I, Bucuresti, 2006
Organizarea spatiului geografic reprezinta totdeauna finalitatea relatiilor dintre componentele geografice, care se ordoneaza A®n raport cu anumite variabile centrale. AŽn cazul spatiilor antropizate rolul comunitatilor umane este hotarator.
Cunoasterea corecta a evolutiei modului de organizare administrativ-teritoriala, dihotomia dintre caracterul spontan si semi-spontan al structurarii spatiului de catre puterile locale sau supralocale, ofera autorului posibilitatea inserarii ideilor proprii A®ntr-un mediu foarte bine evaluat si a definirii A®n consecinta a subcapitolelor. Pentru autor relatia dintre cele doua marimi este proiectata sub lumina raportului centralism / regionalism, A®n etapa interbelica si a eficientei economico-sociale A®n perioada comunista. Nu sunt omise nici efectele pe care le-au avut pierderile teritoriale din anul 1940 asupra organizarii administrativ-teritoriale si nici rolul factorului politic A®n dinamica formelor de organizare A®n etapa de dupa 1950.
AŽntreaga evolutie a organizarii administrativ-teritoriale de-a lungul secolului XX este prezentata ca o succesiune de perioade de evolutie normala, relativ stabila, cu perioade A®n care schimbarile au introdus elemente perturbatoare evidente la nivelul sistemelor de asezari A®n special urbane, si implicit asupra modului de organizare a spatiului geografic. Analogia facuta cu dinamica hidraulica are sens pentru ca A®ntr-adevar putem distinge perioade de evolutie aproape laminara a unitatilor administrative si perioade de tranzitie, mergand chiar pana la turbulenta, cum a fost perioada 1950-1968, cand structuri neviabile impuse de catre altii si-au dovedit incapacitatea unei bune gestionari a spatiului.
Tinta evident ca este una si anume optimizarea modului de organizare actuala a spatiului, de gestionare adecvata a resurselor pe care le poseda acesta.
Gradul actual de fragmentare administrativa este considerat prea ridicat A®n raport cu obiectivele unei dezvoltari regionale autentice. Se conchide ca a€zspatiile transfrontaliere reprezinta arii extrem de sensibile si vulnerabile la schimbarile geograficea€, dar cu toate acestea pe masura intensificarii fluxurilor transfrontaliere, euroregiunile devin tot mai mult structuri teritoriale cu o personalitate proprie.
Modelul de optimizare propus se bazeaza pe un compromis facut A®ntre traditie si necesitatea organizarii adecvate a spatiului si are la baza stabilirea unor nivele ierarhice clare si sustinerea unor procese reale de descentralizare si desconcentrare.